Fete arogante

Unde locuiesc şi dacă au un prieten

Sau mai mulţi
Şi le arăţi bricheta ta cu o femeie
Goală
Dar aşa ne examinăm ca doi invalizi
Si ne bucurăm fiecare.

ai băieţilor îmi frânge inima

cum ai rupe o unghie în tastatură

 ceva la hainele negre vintage

în care par văduve fără regret

ceva în gesturile pripite

pe care le au când cer o ţigară mentolată

ceva în zâmbetul ascuţit

wilkinson sword

îmi închipui că miros a octombrie

în cimitirul central

şi-a chopin vodka

ca ville valo, jared leto, gerard way

atâtea regine

a căror tinereţe se scorojeşte

ca un tapet cu iederă

în holul unui

pub goth

şi am ajuns la concluzia unanimă

că Hefaistos e cel mai hater

şi micul Hermes nu-i decat un pothead gay

(aripi la picioare?)

ne folosim frazele de duminică pe cursa specială

şi nimeni, nimeni

nu se retrage într-un colt cu Radio Guerilla

sau carti de self help

şi la fiecare curba

simtim cum dospeste in noi luminos

un cub portocaliu

cu fonturi albe

Părul lui Sadoveanu

(Soundtrack: Amazing al Innei

Dintr-un radio

Gen anii 40)

Parcursesem sase kilometri pe sub

Tei haşuraţi de căldură

Şi acolo era meşa gri

O blana de  comunitar

Si ca pe-o javră bătrână

Aş fi vrut s-o iau acasă

Să-i redau licărul de apa şi supleţea

Dar m-am întors şi am plecat

Cum as fi facut si-n bunul nostru

Hajongard

Femei fondante pe tocuri vertiginoase

Vorbesc in băi la telefon câte un sfert de ceas

Cu prieteni care nu le-au cerut încă de nevastă

Dar o vor face o nu nici vorbă că n-o vor face

Silite sa iasă de câte ori o nevoie firească

Aduce vreo colegă în perimetru

Afară mai încolo de şantier

Câmp cu oi gri

E soare astăzi şi e bine

aproape de strada Vrabiei

autobuzele ridicau discrete trombe de praf

cosmopolit. era amiază

Ioan, cel mai iubit dintre discipoli,

calătorea cu griji adminstrative spre

piaţa Mărăşti. ferestrele sclipeau

căldura ne reducea pe toţi la o tăcere

lipicioasă. duminica se aşternea la drum

decât de o mână pe sân

şi vei zice aşa e

ştii şi tu că are dreptate

dar dacă ţi-aş răspunde că

în fiecare secundă îmi înmugureşte un sân nou

că-l simt cum împinge borangicul posibilităţii

că mă simt ca un fagure întors pe dos

ce ai mai spune

de unde mâini pentru atâţia sâni

treziţi la curiozitate

atâtea apartamente închiriate la preţuri de nimic

cu încă trei- patru ca tine

atâtea vinuri  băute cu greii şi marii

atâta scolioză şi atâta miopie

atâtea burse şi atâtea bloguri

atâtea cărţi citite pentru că pentru când

atâtea reţete compensate de anxiolitice

atâtea seri în care îţi bagi pula în ea cultură

şi te gândeşti la faianţă şi lambriuri

poate că berea asta o să te vindece

poate că berea de după berea asta o sa te vindece

poate că nici nu ai nimic

şi asta ţi-e problema

Se făcu fără alt zgomot

Decât lipăitul paşilor ei goi,

Al tălpilor , de parcă ar  fi apăsat-o încă

Sarica femeii dintre coapsele căreia

Ţâşnise –   neobrăzată ca maimuţa

Ucisă de bretonii.

Pictorul privea din uşă,

Cicatrice pe  soarele verde.

O nouă pietă ar fi trebuit

Să mulgă din ugerele  pânzei

Cu ei doi: curva cu etichetă la gât

Şi christul maori.

Intrarea Annei Javaneza în biserica de oase

Se petrecu fără şuieratul bârfei,

Insinuant ca vântul de  plajă

Care-i ridica rochia pe la spate, făcând-o să râdă;

zâmbeau mereu

în Bucureşti  când am simţit din nou lucrurile

ne zâmbeam cu falca umflată de chiflă

de parcă n-am fi fost nişte miraje amicale

şi m-am gândit că I’m lovin’ it

(filmarea spune tot despre acea dimineaţă)

firavi, prost-dormiţi şi lacomi

nu eram minunaţi?